Prima iubire

Într-un moment ca acesta, cînd nu mai găsesc o altă ocupație care ar fi mai plăcută, decît cea de a înșira sentimentele pe hîrtie, prefer să vă aduc bucăți din suflet și inimă, pentru ca să simți și voi ce reprezintă pentru mine PRIMA IUBIRE.
Dragoste, oare ce definiție s-ar potrivi mai bine acestui cuvînt? Este o noțiune cu înțeles diferit pentru fiecare dintre noi. 

Prima iubire este și ultima. Iubim dăruindu-ne în întregime persoanei iubite. Prima dragoste este unică în felul său, incomparabilă cu alte iubiri ce se mai întîlnesc pe parcursul vieții. Dragostea este încărcată de tandrețe și afecțiune, de mîngîiere și dezmierdare, de griă și alinare. Ea este cea care ne hrănește cu viață, fără iubire existența omului nu are nici un rost pe acest pămînt.

Eu mi-am întîlnit prima iubire înca de cînd nu înțelegeam care va fi rostul meu în acest univers. Am întîlnit-o atunci cînd inima a început a-mi bate pentru prima dată, aflîndu-mă încă în interiorul mamei. Prima iubire pentru mine nu e altceva, decît prima bătaie a inimii, prima suflare, prima mîngîiere care am primit-o aflîndu-mă în pântecele preabunei mele măicuțe. De atunci a început prima mea iubire, o iubire care nu se va sfîrși niciodată, fiind prima și totodată ultima mea dragoste. 

Cînd am văzut pentru întîia oara lumina, aceasta se revărsa de pe chipul măicuței, cînd am simțit pentru prima dată căldura, am simtit-o cand mama m-a strîns în  brațele-i puternice atunci cînd m-am născut. Mama îmi oferă toată dragostea ei. O dragoste curată, o dragoste deplină, o dragoste adevărată și sinceră. 

Cunosc miracolul dragoste doar într-o singură formă: doar cea care mi-a fost oferită de ființa care mi-a dăruit cel mai frumos cadou- viața.

Zi de zi sentimentele de dragosta față de ea creșteau și continuă să crească și mai mult. Astăzi am ajuns să nu mai găsesc cuvîntul potrivit pentru a putea cîntări greutatea iubirii ce i-o port. Am iubit-o la început, o iubesc enorm acum și nu voi înceta nici dincolo de moarte să o iubesc. Voi purta cu mine mereu acest sentiment. Toate chinurile prin care a trecut pentru a-mi oferi mie un viitor mai bun, toate nopțile care le petrecea stînd la căpătîiul pătucului în care mă aflam eu și nu aveam nici cea mai mică poftă de somn. A fost mereu lîngă mine și m-a încălzit cu dragostea ei chiar și în cele mai reci zile de iarnă...tot ceea ce a făcut pentru ca să devin ceea ce sunt acum, oferindu-mi cea mai bună educație și îngrijire, tot ceea ce va mai face-nu este altceva, decît cea mai frumoasă declarație de dragoste.   

Azi o iubesc pe mama. O  iubesc în fiecare secundă în care respir. Mama mea e specială. La fel de specială cum e oricare altă mamă pentru copilul ei. Sau cum ar trebui sa fie. Nu-mi trebuiesc motive pentru a o iubi. O iubesc pentru simplul fapt că există și respiră lîngă mine  O mai iubesc și pentru că mă cearta de fiecare dată cînd greșesc ceva, pentru că îmi face mîncare bună, pentru că știu că e unica ființă din Univers care mă iubește necondiționat... așa cum sunt, cu bune și cu rele. O mai iubesc pentru că e a mea și numai a mea.

Mama este prima mea iubire, este ultima mea iubire, este unica mea iubire. O iubesc mai mult decît aș putea să-mi iubesc viața.„Fără mamă nu se poate iubi. Fără mamă nu se poate muri” (Hermann Hesse).Mama este cea mai valoroasă comoară a copilului, ea reprezintă răsărit și apus, zîmbete și lacrimi de fericire, copilărie și bătrînețe, ea este un Univers întreg ascuns în spatele unei femei puternice, ea este întruchiparea Maicii Maria.
Mama e viață, mama e iubire!