Ce este viața în raport cu moartea?
Ce rol joacă omul aflînduse în viață și care este rolul său de apoi?
Sunt doar cîteva dintre miile de întrebări la care niciodată nu vom găsi răspunsul potrivit!
Viața este o scenă în care noi, oamenii, devenim actori. Zi de zi jucăm diferite roluri: suntem copii sau părinți, suntem prieteni sau dușmani, elevi sau profesori, bancheri sau boschetari... Jucăm roluri neînsemnate, fără de sens, însă cît de mici și fără importanță ar fie ele, totuși nu în zadar ne-au fost oferite.
Viața este mult mai frumoasă decît moartea!
Din păcate puține persoane înțeleg acest lucru. Oamenii își iau viețile fără motive, cred că nici cea mai disperată situație în care se poate afla o persoana, nu o poate face să ia decizia de a se sinucide.
Datoria omului este de a-și trăi viața așa cum poate el, să se bucure atunci cînd îi este bine și să treacă cu ușurință peste greutăți și dureri. Omul nu are nici un drept de a-și pune capăt existenței sale, de a-și curma viața, chiar dacă aceasta îi aparține total.
Datoria omului este de a-și trăi viața așa cum poate el, să se bucure atunci cînd îi este bine și să treacă cu ușurință peste greutăți și dureri. Omul nu are nici un drept de a-și pune capăt existenței sale, de a-și curma viața, chiar dacă aceasta îi aparține total.
Nu putem percepe care este condiția umană, ce însemnătate au pașii lăsați de om pe nisipul ud din preajma unei mări. Poate că anume pentru a le lăsa, poate că pentru aceste urme ar trebui să trăim pîna în ultima secundă care ne-o oferă Dumnezeu. Cred că ceea ce rămîne în urma noastră este tot ce poate fi mai frumos: sunt amintirile, clipele frumoase, familia, copilăria. Urmele-s viață, ele ne arată care este importanța noatră, a oamenilor mici, pe acest pămînt atît de imens.
Ce este viața?
Viața este ocazia de a trăi nenumărate emoții. Ne vine greu să o înțelegem la început, pentru a o cunoaște mai bine avem nevoie de mulți ani, dar din păcate prea puține persoane își doresc să o cunoască cu adevărat, prea mulți oameni nu ajung pînă în acel moment...
Ce este viața?
Viața este ocazia de a trăi nenumărate emoții. Ne vine greu să o înțelegem la început, pentru a o cunoaște mai bine avem nevoie de mulți ani, dar din păcate prea puține persoane își doresc să o cunoască cu adevărat, prea mulți oameni nu ajung pînă în acel moment...
Viața este compusă din copilărie, adolescență, maturitate și bătrînețe. Pentru a putea spune că am trăit o viață, trebuie să trecem prin toate aceste perioade, pentru a putea descoperi lucruri noi, fiindcă fiecare dintre ele ne oferă cîte ceva.
M-am întrebat „ce este viața?” și cred că e normal să mă întreb „ ce este moartea?” sau mai bine zis „ ce este moartea provocată de om?”
Moartea este opusul vieții. La ea nu face să te gîndești, la ea nu trebuie să visezi, deoarece e un coșmar prin care suntem nevoiți să trecem cu toții, dar și peste acest coșmar trebuie să trecem la timpul potrivit, nicidecum înainte, nicidecum atunci cînd ne dorim acest lucru. Moartea vine singură, nu trebuie chemată.
M-am întrebat „ce este viața?” și cred că e normal să mă întreb „ ce este moartea?” sau mai bine zis „ ce este moartea provocată de om?”
Moartea este opusul vieții. La ea nu face să te gîndești, la ea nu trebuie să visezi, deoarece e un coșmar prin care suntem nevoiți să trecem cu toții, dar și peste acest coșmar trebuie să trecem la timpul potrivit, nicidecum înainte, nicidecum atunci cînd ne dorim acest lucru. Moartea vine singură, nu trebuie chemată.
Este absurd să auzi cum oameni maturi, înaintați în vîrstă își pun capăt zilelor. Dar cum e atunci cînd auzi că și copiii de 13 ani își leagă ștreangul de gît. De ce? Oare chiar atît de grea le era viața alături de persoanele care-i iubeau, atît de greu le-a fost să meargă la școală sau să se joace?
O durere de nedescris țipă în mine. Mă doare prostia omenească mai tare decît un junghi de cuțit fierbinte în spate.
Moartea e tunelul fără lumină prin care trece omul, iar sinuciderea este drumul ce duce în infern, locul care și-l rezervă omul lîngă regele focului.
Există o mulțime de persoane gata de a da orice în schimbul unei secunde de viață, sunt multe persoane care nu mai pot face nimic ca să mai guste din poamele vieții, deoarece ea, viața, le-a fost luată fără permisiunea lor. Și cît de rău îmi pare să știu că există persoane care își aruncă zilele la gunoi, de parcă ar arunca un lucru lipsit de importanță.
Cît de bine ar fi dacă aș putea cadona oamenilor vieți. Le-aș dărui aceste cadouri cu cea mai mare plăcere, le-aș dărui cu un zîmbet prins de ele. În loc de băntulețul ce se leagă de obicei la cadouri, aș lega o poftă mare de viață... însă voi alege cu atenție și mare grijă persoanele care merită cu adevărat astfel de daruri, deoarece nu toți știu a prețui ceea ce li se oferă. Dumnezeu le-a dăruit o viață, eu le-aș mai cadona una, doar dacă aș ști că au dorința de a trăi.
Aș vrea să rog, să implor lumea să învețe a prețui viața, să guste din plin din fiecare clipă traită, să nu aștepte cu nerădbare sfirșitul. Nu putem ști cît de frumoasă are să fie ziua de mîine, nu cunoaștem ce fericire ne așteaptă în viitor.
Ignorați moartea, știu că nu o putem ignora de tot, va veni mai devreme sau mai tîrziu... dar NU TREBUIE CHEMATĂ!!!
O durere de nedescris țipă în mine. Mă doare prostia omenească mai tare decît un junghi de cuțit fierbinte în spate.
Moartea e tunelul fără lumină prin care trece omul, iar sinuciderea este drumul ce duce în infern, locul care și-l rezervă omul lîngă regele focului.
Există o mulțime de persoane gata de a da orice în schimbul unei secunde de viață, sunt multe persoane care nu mai pot face nimic ca să mai guste din poamele vieții, deoarece ea, viața, le-a fost luată fără permisiunea lor. Și cît de rău îmi pare să știu că există persoane care își aruncă zilele la gunoi, de parcă ar arunca un lucru lipsit de importanță.
Cît de bine ar fi dacă aș putea cadona oamenilor vieți. Le-aș dărui aceste cadouri cu cea mai mare plăcere, le-aș dărui cu un zîmbet prins de ele. În loc de băntulețul ce se leagă de obicei la cadouri, aș lega o poftă mare de viață... însă voi alege cu atenție și mare grijă persoanele care merită cu adevărat astfel de daruri, deoarece nu toți știu a prețui ceea ce li se oferă. Dumnezeu le-a dăruit o viață, eu le-aș mai cadona una, doar dacă aș ști că au dorința de a trăi.
Aș vrea să rog, să implor lumea să învețe a prețui viața, să guste din plin din fiecare clipă traită, să nu aștepte cu nerădbare sfirșitul. Nu putem ști cît de frumoasă are să fie ziua de mîine, nu cunoaștem ce fericire ne așteaptă în viitor.
Ignorați moartea, știu că nu o putem ignora de tot, va veni mai devreme sau mai tîrziu... dar NU TREBUIE CHEMATĂ!!!
